Cloud și date

Cloud computing explicat: ghid complet pe înțeles

Cloud computing pe înțeles: ce este, cum funcționează virtualizarea, modelele IaaS, PaaS, SaaS, cloud public, privat și hibrid, avantaje, riscuri și GDPR.

De Redacția LumeaTehnologiei13 min de citit
Tehnician care conectează cabluri la echipamentele dintr-un rack de servere

Cloud computing este modul de a folosi resurse informatice, adică putere de calcul, spațiu de stocare, baze de date și aplicații întregi, prin internet, de la un furnizor care le administrează pentru tine. Nu cumperi servere și nu le ții într-o cameră din birou; le închiriezi exact cât îți trebuie și le accesezi de oriunde ai conexiune. Când îți verifici e-mailul din browser, când pozele de pe telefon apar automat pe laptop sau când te uiți la un film online, folosești deja cloud-ul.

Cuvântul „nor” sugerează ceva vag, care plutește undeva. Realitatea este foarte concretă: clădiri pline de calculatoare, cabluri, sisteme de răcire și generatoare. Ghidul de mai jos explică pe rând ce se întâmplă în spatele cuvântului, cum este organizat, ce tipuri de servicii există, unde stau datele tale și ce întrebări merită să pui înainte să muți ceva important în cloud.

Ce este, de fapt, cloud computing

Cloud computing este un model de livrare a resurselor informatice la cerere, prin rețea, din bazine mari de echipamente partajate, cu plata în funcție de utilizare. Definiția cea mai citată vine de la Institutul Național de Standarde și Tehnologie din SUA (NIST), care descrie cloud-ul prin cinci caracteristici esențiale. Ele te ajută să deosebești un serviciu cloud adevărat de un simplu server închiriat.

CaracteristicăCe înseamnă pe înțelesExemplu din viața reală
Autoservire la cererePornești resurse singur, fără să suni pe cinevaCreezi un spațiu de stocare nou din câteva clicuri
Acces larg prin rețeaFolosești serviciul de pe orice dispozitiv conectatAcelași document deschis pe telefon și pe laptop
Bazin comun de resurseMulți clienți folosesc aceleași echipamente, separați logicMii de firme pe aceleași servere fizice
Elasticitate rapidăCapacitatea crește sau scade după nevoieUn magazin online care rezistă la vârful de trafic de sărbători
Serviciu măsuratConsumul este contorizat, ca la curent sau apăFactură calculată pe ore de procesor și gigaocteți stocați

O analogie utilă: curentul electric

Acum mai bine de un secol, multe fabrici își produceau singure electricitatea, cu generatoare proprii. Apoi a apărut rețeaua electrică publică, iar fabricile au renunțat la generatoare și au început să plătească doar curentul consumat. Cloud-ul face același lucru pentru informatică: în loc să-ți construiești propria „centrală” de servere, te conectezi la una mare și plătești consumul. Analogia are limite, fiindcă datele nu sunt interschimbabile ca electronii, dar surprinde bine ideea de serviciu la cerere.

Ce nu este cloud computing

Nu orice lucru online este cloud în sens tehnic. Un site găzduit pe un singur server fizic, configurat manual și plătit lunar la tarif fix, este găzduire clasică. La fel, un hard disk extern conectat la router nu devine cloud doar pentru că îl accesezi de la distanță. Diferența o fac automatizarea, scalarea la cerere și partajarea resurselor între mulți utilizatori.

Cum funcționează în spate: virtualizarea și automatizarea

Cloud-ul funcționează pentru că un calculator fizic puternic poate fi împărțit, prin software, în multe calculatoare virtuale independente. Această tehnică se numește virtualizare și este piesa care face posibil totul: fără ea, fiecare client ar avea nevoie de propriul server fizic.

Hipervizorul și mașinile virtuale

Hipervizorul este un strat de software care rulează direct pe echipamentul fizic și împarte procesorul, memoria și discurile între mai multe mașini virtuale. Fiecare mașină virtuală se comportă ca un calculator complet, cu sistemul ei de operare, și nu „vede” celelalte mașini de pe același server. Dacă una se blochează, celelalte continuă să funcționeze.

Containerele, varianta mai ușoară

Containerele merg un pas mai departe: în loc să simuleze un calculator întreg, împart același sistem de operare și izolează doar aplicația cu bibliotecile ei. Pornesc în câteva secunde și consumă mai puține resurse, motiv pentru care aplicațiile moderne sunt adesea construite din zeci sau sute de containere mici, fiecare cu o singură sarcină.

Orchestrarea și automatizarea

Peste aceste straturi lucrează sisteme de orchestrare, care decid automat pe ce server fizic pornește o mașină virtuală sau un container, mută încărcarea când un echipament se defectează și adaugă capacitate când crește traficul. Tu, ca utilizator, apeși un buton sau trimiți o comandă printr-un API, iar restul se întâmplă fără intervenție umană.

Pe scurt, drumul unei cereri arată așa:

  1. Trimiți cererea de pe dispozitivul tău, prin internet.
  2. Cererea ajunge la un centru de date al furnizorului.
  3. Un sistem de echilibrare a încărcării o direcționează spre o mașină virtuală sau un container disponibil.
  4. Aplicația procesează cererea, citește sau scrie date în stocare.
  5. Răspunsul se întoarce la tine, de regulă în fracțiuni de secundă.

Dacă vrei să înțelegi mai bine drumul datelor prin rețea, ghidul despre cum funcționează internetul descrie fiecare etapă.

Modelele de servicii: IaaS, PaaS și SaaS

Serviciile cloud se împart în trei modele principale, după cât de mult administrează furnizorul și cât rămâne în grija ta. Cu cât urci de la IaaS spre SaaS, cu atât ai mai puțin de configurat, dar și mai puțin control asupra detaliilor.

  • IaaS (Infrastructure as a Service, infrastructură ca serviciu): închiriezi mașini virtuale, stocare și rețea. Tu instalezi sistemul de operare, aplicațiile și te ocupi de actualizări.
  • PaaS (Platform as a Service, platformă ca serviciu): primești o platformă gata pregătită în care îți încarci codul aplicației; furnizorul administrează serverele, sistemul de operare și scalarea.
  • SaaS (Software as a Service, software ca serviciu): folosești direct o aplicație finită din browser sau din aplicația de pe telefon, de la e-mail la contabilitate online.

Lângă acestea a apărut și modelul funcții ca serviciu (numit adesea „serverless”), în care scrii doar bucăți mici de cod care rulează când se întâmplă un eveniment, iar plata se face pe milisecunde de execuție. Diferențele de responsabilitate dintre modele sunt detaliate pas cu pas în articolul despre IaaS, PaaS și SaaS: diferențele explicate simplu.

Modelele de implementare: public, privat, hibrid

Pe lângă „ce” primești, contează și „unde” și „cu cine” împarți infrastructura. Aici există patru variante consacrate, iar multe organizații folosesc o combinație.

ModelCine folosește infrastructuraAvantaj principalLimită principală
Cloud publicMulți clienți, la un furnizor mareScalare aproape nelimitată, fără investiție inițialăControl mai redus asupra locației și configurației
Cloud privatO singură organizațieControl total, potrivit pentru cerințe stricteCosturi și personal propriu pentru administrare
Cloud hibridCombinație public și privat, conectateDatele sensibile rămân în privat, vârfurile merg în publicComplexitate mai mare de integrare
Cloud comunitarUn grup de organizații cu nevoi comuneCosturi împărțite, reguli comuneMai puțin flexibil, guvernanță comună

Multicloud

Multicloud înseamnă folosirea simultană a serviciilor de la mai mulți furnizori publici. Motivele sunt diverse: evitarea dependenței de un singur furnizor, alegerea celui mai bun serviciu pentru fiecare sarcină sau cerințe legale privind locul datelor. Prețul este o administrare mai complicată, pentru că fiecare furnizor are propriile instrumente și reguli.

Sfat: Dacă ești o firmă mică, nu porni de la multicloud. Un singur furnizor, bine configurat, cu backup separat într-un alt loc, este mai sigur decât trei furnizori administrați pe jumătate.

Unde se află fizic cloud-ul

Cloud-ul se află în centre de date, clădiri special construite pentru a găzdui mii de servere în condiții controlate de temperatură, alimentare și securitate. Furnizorii mari își grupează centrele de date în regiuni geografice, iar fiecare regiune are mai multe zone de disponibilitate, adică centre separate fizic, cu alimentare și rețea independente, legate între ele prin fibră optică rapidă.

Această organizare are un scop clar: dacă un centru de date rămâne fără curent sau este afectat de o inundație, serviciul continuă din zona vecină. Datele tale sunt de obicei copiate automat în mai multe locuri. Cum arată o astfel de clădire, cum este răcită și câtă energie consumă afli în ghidul despre Centrele de date: cum funcționează și ce resurse consumă.

De ce contează distanța

Distanța dintre tine și centrul de date influențează latența, adică timpul în care o cerere ajunge la server și se întoarce. Lumina din fibra optică este rapidă, dar nu instantanee, iar fiecare echipament de rețea adaugă o mică întârziere. Pentru e-mail diferența nu se simte, dar pentru jocuri, apeluri video sau mașini industriale contează. De aici a apărut ideea de a muta o parte din procesare mai aproape de utilizator, explicată în articolul despre Edge computing: procesarea datelor aproape de utilizator.

Bărbat care notează într-un carnet lângă laptop, planificând trecerea serviciilor în cloud

Cloud-ul în viața de zi cu zi

Folosești servicii cloud de mai multe ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-ți dai seama. Iată câteva situații obișnuite și ce se petrece, de fapt, în fundal.

  • Pozele de pe telefon se copiază automat într-un spațiu de stocare online, de unde le poți vedea pe alt dispozitiv. Mecanismul este descris în ghidul despre stocarea în cloud.
  • E-mailul din browser stă pe serverele furnizorului, nu pe calculatorul tău; de aceea îl vezi la fel de oriunde te conectezi.
  • Documentele editate în comun de mai multe persoane sunt ținute într-o singură versiune pe server, iar modificările fiecăruia se transmit celorlalți în timp real.
  • Filmele și muzica online sunt livrate din servere aflate aproape de tine, prin rețele de distribuție a conținutului.
  • Asistenții vocali și chatboții trimit întrebarea ta spre modele de inteligență artificială care rulează pe echipamente specializate din centre de date. Detalii în ghidul despre inteligența artificială.
  • Aplicațiile băncii și ale instituțiilor rulează adesea, parțial sau total, pe infrastructură cloud.

Toate aceste servicii se bazează pe aceeași idee: datele și procesarea stau într-un loc central, iar dispozitivul tău doar afișează rezultatul și trimite comenzile. Faptul că pozele sau contactele apar identic pe toate dispozitivele se datorează mecanismelor descrise în Sincronizarea datelor între dispozitive: cum funcționează.

Avantajele și limitele cloud-ului

Cloud-ul aduce flexibilitate și scutește de grija echipamentelor, dar nu este automat mai ieftin sau mai sigur în orice situație. Merită să cântărești ambele părți.

Avantaje

  • Fără investiție mare la început: nu cumperi servere, ci plătești consumul.
  • Scalare rapidă: adaugi capacitate în minute, nu în săptămâni.
  • Disponibilitate ridicată: furnizorii au redundanță în alimentare, rețea și stocare, greu de egalat de o firmă mică.
  • Acces de oriunde: echipele lucrează pe aceleași date din locuri diferite.
  • Actualizări gestionate: la SaaS și PaaS, furnizorul aplică patch-urile de securitate.

Limite

  • Dependența de internet: fără conexiune, multe servicii devin inaccesibile.
  • Costuri greu de anticipat: plata după consum poate crește surprinzător dacă resursele nu sunt urmărite și oprite când nu mai sunt necesare.
  • Dependența de furnizor: mutarea datelor și a aplicațiilor la altcineva poate fi complicată.
  • Control redus: nu decizi tu când se schimbă interfața sau funcțiile unui serviciu.
  • Întrebări juridice: locul în care stau datele și legile aplicabile pot conta, mai ales pentru date personale.

Atenție: Plata „la consum” funcționează în ambele sensuri. O mașină virtuală uitată pornită sau un spațiu de stocare plin de copii inutile continuă să genereze costuri. Setează alerte de buget și verifică lunar ce resurse rulează.

Securitatea și protecția datelor în cloud

Securitatea în cloud funcționează după modelul responsabilității partajate: furnizorul protejează infrastructura, iar clientul protejează ce pune în ea și cine are acces. Multe incidente cunoscute nu au venit din spargerea furnizorului, ci din configurări greșite făcute de clienți, de exemplu spații de stocare lăsate publice din greșeală.

Ce protejează furnizorul

Furnizorul răspunde de securitatea fizică a centrelor de date, de echipamente, de rețeaua internă și de stratul de virtualizare. În cazul SaaS, se ocupă și de aplicație și de actualizările ei.

Ce rămâne în grija ta

  • Conturile și accesul: parole unice, autentificare în doi pași, drepturi minime pentru fiecare utilizator. Vezi Autentificarea în doi pași (2FA): tipuri și avantaje.
  • Datele: ce încarci, cu cine le partajezi, cât timp le păstrezi.
  • Configurarea: setările de vizibilitate, regulile de rețea, cheile de acces.
  • Copiile de siguranță: multe servicii nu înlocuiesc un backup independent.

Criptarea

Datele sunt de regulă criptate în tranzit, prin HTTPS, și criptate în repaus, pe discurile furnizorului. Întrebarea importantă este cine deține cheile de criptare: dacă le are furnizorul, el poate tehnic accesa datele; dacă le ții tu, doar tu le poți descifra. Principiile cheilor sunt explicate în Criptografia pe scurt: criptare simetrică, asimetrică și chei.

Important: Un atac de tip ransomware poate cripta și fișierele sincronizate în cloud, dacă acestea sunt modificate de pe dispozitivul infectat. Păstrează copii cu istoric de versiuni sau un backup separat, deconectat. Detalii în Ransomware-ul: cum funcționează și cum te protejezi.

Datele personale, GDPR și locul unde stau datele

Când în cloud ajung date personale, se aplică Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR), valabil în toată Uniunea Europeană, inclusiv în România. Regulamentul nu interzice cloud-ul, dar cere ca operatorul de date, adică firma sau instituția care decide de ce și cum sunt prelucrate datele, să aleagă furnizori care oferă garanții suficiente și să încheie cu ei un contract de prelucrare.

Transferurile în afara Uniunii Europene

Dacă datele ajung pe servere din afara Spațiului Economic European, transferul trebuie să aibă o bază legală: o decizie a Comisiei Europene care recunoaște că țara respectivă oferă un nivel adecvat de protecție, clauze contractuale standard sau alte garanții prevăzute de regulament. Această temă, împreună cu legile care pot da acces autorităților străine la date, este analizată în ghidul despre suveranitatea datelor.

În România, autoritatea care supraveghează aplicarea GDPR este ANSPDCP (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal), unde găsești ghiduri oficiale și unde se depun plângeri. Pentru situații concrete ale unei firme, consultă un avocat specializat sau responsabilul cu protecția datelor, pentru că regulile și interpretările se pot schimba.

Cum alegi un serviciu cloud: întrebări de pus

Alegerea unui serviciu cloud se face pornind de la datele pe care le vei pune acolo și de la cât de grav ar fi să le pierzi sau să nu le poți accesa o zi. Nu există un furnizor „cel mai bun” în general, ci unul potrivit pentru nevoia ta.

  1. Ce date vor ajunge acolo? Fotografii personale, documente de firmă, date medicale sau financiare au niveluri diferite de risc.
  2. În ce țară sunt stocate? Verifică regiunile disponibile și dacă poți alege una din Uniunea Europeană.
  3. Cine are cheile de criptare? Află dacă există opțiunea de criptare cu cheile tale.
  4. Ce garanții de disponibilitate oferă? Contractul de nivel de serviciu (SLA) spune ce procent de funcționare promite furnizorul și ce despăgubiri oferă.
  5. Cum îți recuperezi datele dacă pleci? Formatele de export și costurile de transfer contează.
  6. Ce se întâmplă cu datele după ștergere? Întreabă cât timp rămân în copiile de siguranță ale furnizorului.
  7. Ce certificări și audituri are? Standardele internaționale de securitate a informației arată că există procese verificate de terți.

Pentru proiecte mari, analiza include și volumul de date, viteza de procesare necesară și modul în care vor fi interogate. Aici intervin concepte precum bazele de date și big data.

Ce merită reținut despre cloud

Cloud computing înseamnă resurse informatice închiriate prin internet, din centre de date reale, plătite după consum și pornite la cerere. Totul se sprijină pe virtualizare și automatizare, se livrează în modelele IaaS, PaaS și SaaS și poate fi organizat public, privat sau hibrid. Avantajele vin din flexibilitate și redundanță, iar riscurile din configurări greșite, costuri scăpate de sub control și întrebări juridice despre locul datelor.

De reținut:

  • cloud-ul este infrastructura altcuiva, folosită de tine prin internet;
  • virtualizarea permite unui server fizic să servească mulți clienți, izolați între ei;
  • cu cât urci de la IaaS la SaaS, cu atât ai mai puțin de administrat și mai puțin control;
  • securitatea este împărțită: furnizorul protejează infrastructura, tu conturile, datele și setările;
  • pentru date personale contează GDPR, țara de stocare și cine deține cheile de criptare.

Întrebări frecvente

Este cloud-ul mai sigur decât un server propriu?

De multe ori da, pentru că furnizorii mari investesc în securitate fizică, redundanță și echipe dedicate. Totuși, siguranța depinde mult de configurarea făcută de client, iar cele mai multe incidente vin din setări greșite sau parole slabe.

Unde sunt stocate, concret, datele mele din cloud?

Pe discuri din centre de date ale furnizorului, de obicei copiate în mai multe clădiri dintr-o regiune. Locația exactă a clădirii nu este publică, dar regiunea sau țara este, în general, menționată în setări sau în contract.

Pot folosi cloud-ul fără internet?

Doar parțial. Unele aplicații păstrează o copie locală și îți permit să lucrezi offline, apoi sincronizează modificările când revine conexiunea; fără internet, însă, nu ai acces la resursele aflate pe servere.

Cloud-ul înlocuiește copiile de siguranță?

Nu complet. Sincronizarea propagă și ștergerile sau fișierele corupte, așa că ai nevoie de un backup separat, cu istoric de versiuni, păstrat într-un alt loc.

Ce înseamnă cloud hibrid pentru o firmă mică?

Înseamnă, de exemplu, să ții un server local pentru aplicația de contabilitate și să folosești în paralel servicii online pentru e-mail și documente. Cele două părți comunică între ele, iar fiecare tip de date stă unde are cel mai mult sens.

↑