Adresa IP: ce este și diferența dintre IPv4 și IPv6

Adresa IP este numărul care identifică un dispozitiv conectat la o rețea, astfel încât datele să știe unde să ajungă. IP vine de la Internet Protocol, protocolul de bază al internetului, iar adresa joacă același rol ca adresa poștală pe un plic: fără ea, routerele n-ar ști încotro să trimită pachetele. Telefonul, laptopul, televizorul inteligent și chiar becul conectat la Wi-Fi au fiecare câte o adresă IP.

Astăzi coexistă două versiuni ale protocolului. IPv4, versiunea veche, are adrese scurte, precum 192.168.1.10, și a rămas fără adrese libere. IPv6, versiunea nouă, are adrese lungi, scrise cu cifre și litere, și un spațiu de adrese atât de mare încât nu se pune problema epuizării. Mai jos afli cum arată fiecare, de ce acasă ai, de fapt, două feluri de adrese și ce poate afla un site despre tine din adresa IP.

Ce este o adresă IP și cum este organizată

O adresă IP este un număr binar de lungime fixă, împărțit într-o parte care identifică rețeaua și o parte care identifică dispozitivul din acea rețea. Gândește-te la o adresă de bloc: strada și numărul blocului corespund rețelei, iar numărul apartamentului corespunde dispozitivului. Routerele de pe internet se uită în principal la partea de rețea, pentru că le ajunge să știe spre ce rețea trimit pachetul; abia ultimul router, cel din rețeaua destinației, se uită la tot.

Granița dintre cele două părți se notează cu un prefix, scris după o bară oblică. De exemplu, 192.168.1.0/24 înseamnă că primii 24 de biți descriu rețeaua, iar ultimii 8 biți rămân pentru dispozitive, adică 256 de valori posibile, din care câteva sunt rezervate. Aceeași notație se folosește și la IPv6.

Adresa publică și adresa privată

Acasă există, de regulă, două niveluri de adrese:

• Adresa publică este cea pe care furnizorul de internet o alocă routerului tău și pe care o vede restul internetului. Toate dispozitivele din casă ies în lume prin ea.
• Adresele private sunt cele pe care routerul le dă telefonului, laptopului și celorlalte dispozitive din rețeaua locală. Ele sunt valabile doar în interiorul casei și se repetă în milioane de locuințe.

Distribuirea automată a adreselor private se face prin protocolul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol): când un dispozitiv se conectează, cere o adresă, iar routerul îi împrumută una pentru o perioadă.

IPv4: adresele clasice

O adresă IPv4 are 32 de biți, scriși ca patru numere între 0 și 255, separate prin puncte, de exemplu 203.0.113.25. Fiecare număr corespunde unui octet, adică unui grup de 8 biți. Combinațiile posibile sunt 2 la puterea 32, aproximativ 4,3 miliarde de adrese.

Când protocolul a fost proiectat, în anii 1970–1980, cifra părea uriașă. Astăzi există mult mai multe dispozitive conectate decât oameni pe planetă, iar o parte din spațiu este rezervată pentru utilizări speciale. Rezervele libere ale registrelor regionale s-au epuizat treptat; pentru Europa, registrul RIPE NCC a alocat ultimul bloc liber în 2019, iar de atunci adresele IPv4 circulă mai ales prin transfer între organizații.

Intervale rezervate pe care le vei întâlni

Dacă dispozitivul tău are o adresă care începe cu 169.254, înseamnă de obicei că nu a primit adresă de la router, deci problema e în rețeaua locală, nu la internet.

NAT: cum împarte routerul o singură adresă

Tehnica numită NAT (Network Address Translation, traducerea adreselor de rețea) permite mai multor dispozitive cu adrese private să iasă pe internet printr-o singură adresă publică. Este motivul principal pentru care IPv4 încă funcționează, deși adresele s-au terminat.

Când telefonul tău cere o pagină, routerul înlocuiește adresa privată a telefonului cu adresa publică a casei și notează într-un tabel ce cerere a plecat de la ce dispozitiv. Când vine răspunsul, routerul consultă tabelul și îl trimite telefonului, nu laptopului. Pentru serverul de pe internet, toată casa arată ca un singur calculator.

CGNAT: același truc, la scara furnizorului

Unii furnizori, mai ales în rețelele mobile 4G și 5G, aplică NAT încă o dată, la nivelul rețelei lor. Se numește CGNAT (Carrier-Grade NAT): sute de clienți împart aceeași adresă publică. Pentru navigare nu se simte nicio diferență, dar apar limitări dacă vrei să accesezi din afară o cameră de supraveghere, un mic server de acasă sau unele funcții ale jocurilor online, pentru că nimeni din exterior nu poate iniția o conexiune spre tine.

Sfat: Dacă adresa publică afișată în pagina de administrare a routerului diferă de cea pe care ți-o arată un site de verificare a adresei IP, sau dacă routerul are o adresă care începe cu 100.64 până la 100.127, probabil ești în spatele unui CGNAT. Dacă ai nevoie de acces din exterior, întreabă furnizorul dacă oferă o adresă publică dedicată sau conectivitate IPv6.

IPv6: adresele noii generații

O adresă IPv6 are 128 de biți și se scrie ca opt grupuri a câte patru cifre hexazecimale (0–9 și a–f), separate prin două puncte. Spațiul rezultat are aproximativ 3,4 × 10^38 adrese, un număr atât de mare încât fiecare dispozitiv poate avea propria adresă publică, fără trucuri de tip NAT.

Cum se scrie mai scurt

O adresă completă arată astfel: 2001:0db8:0000:0000:0000:0000:0000:0001. Pentru că e greu de citit, există două reguli de prescurtare:

1. Zerourile de la începutul fiecărui grup se pot omite: 0db8 devine db8, iar 0001 devine 1.
2. Un șir continuu de grupuri formate doar din zerouri se înlocuiește cu două puncte duble (::), o singură dată într-o adresă.

Aplicând regulile, adresa de mai sus devine 2001:db8::1. Prefixul 2001:db8::/32 este rezervat chiar pentru exemple și documentație, așa că poți fi sigur că nu aparține nimănui.

Ce se schimbă în afară de lungime

• Autoconfigurarea: un dispozitiv își poate construi singur adresa pe baza prefixului anunțat de router, fără să mai depindă neapărat de DHCP.
• Fără nevoie de NAT: fiecare dispozitiv poate fi adresat direct, ceea ce simplifică apelurile video, jocurile și accesul la distanță. Asta nu înseamnă că e expus: routerul are în continuare un firewall care blochează conexiunile nesolicitate.
• Antet simplificat: pachetele au un antet de lungime fixă, mai ușor de procesat de routere.
• Adrese temporare pentru confidențialitate: sistemele de operare moderne schimbă periodic partea de adresă care identifică dispozitivul, ca să nu poată fi urmărit pe termen lung după ea.

IPv4 și IPv6, comparate

Cele două versiuni nu sunt compatibile direct: un dispozitiv care vorbește doar IPv4 nu poate comunica nemijlocit cu unul care vorbește doar IPv6. De aceea, majoritatea rețelelor funcționează în regim dual stack, adică folosesc ambele protocoale simultan, iar sistemul de operare alege automat varianta disponibilă.

Adoptarea IPv6 diferă mult de la o țară la alta și de la un furnizor la altul. Pentru utilizator, tranziția este de obicei invizibilă: site-urile care au ambele tipuri de adrese publicate în DNS sunt accesate automat pe varianta cea mai bună. Cum se publică aceste adrese este explicat în articolul despre DNS.

Cine împarte adresele IP

Adresele IP sunt alocate ierarhic, de la o autoritate globală până la routerul tău. Lanțul arată astfel:

1. IANA (Internet Assigned Numbers Authority), funcție coordonată de ICANN, gestionează spațiul global și îl împarte în blocuri mari.
2. Cele cinci registre regionale primesc blocuri de la IANA; pentru Europa, Orientul Mijlociu și o parte din Asia Centrală, registrul este RIPE NCC, cu sediul la Amsterdam.
3. Furnizorii de internet și organizațiile mari primesc blocuri de la registrul regional.
4. Clienții primesc de la furnizor o adresă publică, fixă sau dinamică.

Adresă dinamică sau adresă fixă

Majoritatea abonamentelor casnice au adresă dinamică, care se poate schimba la repornirea routerului sau periodic. Firmele și cei care găzduiesc servicii acasă preferă o adresă fixă (statică), care rămâne aceeași și poate fi asociată permanent cu un nume de domeniu. Unii furnizori o oferă ca opțiune separată.

Ce poate afla cineva din adresa ta IP

Adresa IP spune, în primul rând, ce furnizor folosești și, aproximativ, zona în care te afli, de obicei la nivel de oraș sau de regiune, dar nu adresa ta de domiciliu. Bazele de date de geolocalizare sunt adesea imprecise: o conexiune mobilă poate apărea localizată în alt oraș, acolo unde operatorul are echipamentele.

Legătura dintre o adresă IP și o persoană concretă o poate face, de regulă, doar furnizorul, care păstrează evidența alocărilor. În Uniunea Europeană, adresa IP poate fi considerată dată cu caracter personal, tocmai pentru că, împreună cu alte informații, poate duce la identificarea unei persoane.

Site-urile folosesc adresa IP pentru statistici, pentru limitarea abuzurilor și, în combinație cu alte tehnici, pentru recunoașterea vizitatorilor. Despre aceste tehnici citești în articolul despre urmărirea online. Dacă vrei să ascunzi adresa IP față de site-urile vizitate, un VPN o înlocuiește cu a lui, dar are limite clare, explicate în VPN-ul: ce face cu adevărat și ce nu poate face.

Important: O adresă IP nu este un secret și nu îți poate fi furată în sensul în care îți poate fi furată o parolă. Mesajele care te amenință că cineva îți cunoaște adresa IP și îți cer bani sunt o tactică de intimidare frecventă în escrocheriile online.

Cum îți afli adresa IP

Ai două adrese de aflat, în locuri diferite:

• Adresa privată apare în setările de rețea ale dispozitivului (secțiunea despre conexiunea Wi-Fi sau Ethernet) sau în lista de dispozitive din pagina de administrare a routerului. În linia de comandă, comenzile uzuale sunt ipconfig sau ip addr, în funcție de sistem.
• Adresa publică se vede în pagina de administrare a routerului sau pe orice site care afișează adresa de la care vine cererea.

Ideile principale despre adresele IP

Adresa IP este eticheta după care rețelele livrează pachetele. IPv4, cu cele circa 4,3 miliarde de adrese, a rămas fără spațiu liber și supraviețuiește datorită NAT-ului, care ascunde o casă întreagă în spatele unei singure adrese publice. IPv6 rezolvă problema din rădăcină, cu un spațiu imens de adrese și cu autoconfigurare, iar cele două versiuni funcționează în paralel. Pentru imaginea completă a felului în care adresele, numele și routerele lucrează împreună, vezi ghidul despre cum funcționează internetul.

De reținut:

• adresa publică e a routerului, adresele private sunt ale dispozitivelor din casă;
• IPv4 are 32 de biți, IPv6 are 128 de biți;
• NAT și CGNAT permit împărțirea unei adrese publice între mai mulți utilizatori;
• 2001:db8::1 este forma prescurtată a unei adrese IPv6;
• adresa IP arată aproximativ zona și furnizorul, nu domiciliul tău.