Ecranele LCD și OLED: cum produc imaginea și care diferă

Ecranele LCD și OLED formează imaginea din milioane de puncte minuscule, numite pixeli, dar o fac în moduri diferite: LCD-ul lasă lumina unei surse din spate să treacă printr-un filtru, iar OLED-ul își produce lumina chiar în fiecare pixel. Diferența aceasta explică aproape tot ce vezi când pui două ecrane unul lângă altul, de la negrul din filme până la consumul de baterie.

Cele două tehnologii se găsesc în telefoane, televizoare, monitoare și ceasuri. Mai jos afli cum e alcătuit fiecare pixel, ce înseamnă retroiluminarea, de ce un OLED poate arăta negrul perfect și ce compromisuri apar în folosirea de zi cu zi.

Cum formează un ecran imaginea din pixeli?

Imaginea este o grilă de pixeli, iar fiecare pixel este format din trei subpixeli: unul roșu, unul verde și unul albastru. Variind intensitatea fiecărui subpixel, ecranul obține orice culoare, pentru că ochiul combină cele trei lumini. Aceeași logică a culorii apare și în senzorul unei camere, descris în articolul despre senzorul foto, dar în sens invers: acolo lumina se măsoară, aici se produce.

Pentru ca imaginea să fie fluidă, ecranul își reîmprospătează conținutul de mai multe ori pe secundă; rata de reîmprospătare de 60 Hz înseamnă 60 de imagini pe secundă, iar valorile mai mari fac mișcarea mai lină. Calculatorul sau telefonul trimite fiecare cadru ca pe un șir de valori numerice pentru fiecare subpixel.

Cum funcționează un ecran LCD?

Un ecran LCD (Liquid Crystal Display) are o sursă de lumină albă în spate, iar în fața ei un strat de cristale lichide care se răsucesc sub efectul curentului electric și controlează cât din lumină trece. Peste acest strat se află filtre colorate, roșu, verde și albastru, care dau culoarea fiecărui subpixel.

Cristalele lichide nu produc lumină; ele funcționează ca niște obloane minuscule. Chiar și când un pixel trebuie să fie negru, obloanele nu închid perfect, deci puțină lumină tot trece. De aceea negrul unui LCD arată adesea ca un gri închis, mai ales într-o cameră întunecată.

Lumina din spate se numește retroiluminare. La LCD-urile moderne vine de la LED-uri, așezate pe marginea ecranului sau în spatele lui. Variantele cu zone de reglaj local aprind sau sting grupuri de LED-uri în funcție de imagine, ceea ce îmbunătățește contrastul.

Cum funcționează un ecran OLED?

Un ecran OLED (Organic Light-Emitting Diode) are pixeli din materiale organice care emit lumină când sunt străbătuți de curent. Nu are nevoie de retroiluminare, pentru că fiecare subpixel este propria sursă de lumină și se aprinde sau se stinge individual.

Când un pixel trebuie să fie negru, pur și simplu nu primește curent și nu emite nimic. Rezultatul este negru real, cu un contrast foarte ridicat între zonele luminoase și cele întunecate. Fără stratul de retroiluminare, ecranul poate fi și mai subțire, de unde și telefoanele subțiri sau ecranele flexibile.

Care sunt diferențele practice dintre LCD și OLED?

Diferențele se văd în contrast, în consum, în preț și în durabilitate, după cum arată tabelul.

Pe un OLED, o interfață cu fundal închis (modul întunecat) consumă mai puțină energie, pentru că pixelii negri sunt stinși. Pe un LCD, consumul rămâne aproape același, indiferent de culoarea fundalului, pentru că lumina din spate stă aprinsă oricum. Dacă ți-a atras atenția cât de mult influențează ecranul durata unei baterii, legătura cu stocarea energiei e discutată în articolul despre bateriile litiu-ion.

Ce este arderea ecranului (burn-in)?

Burn-in înseamnă uzura inegală a pixelilor organici, care lasă o imagine fantomă, de exemplu o bară de navigare sau un logo rămas ore întregi pe ecran. Pe ecranele moderne riscul e mic pentru uz obișnuit, iar telefoanele mută ușor elementele și reduc luminozitatea imaginilor statice. Rămâne o grijă pentru ecrane care afișează același conținut permanent.

Ce alegi, în funcție de felul în care folosești ecranul?

Alege OLED dacă vrei contrast ridicat, filme văzute seara și culori intense, iar LCD dacă prioritatea este prețul, durabilitatea la imagini fixe sau luminozitatea mare în spații foarte luminoase. Un televizor performant nu ajută dacă filmul ajunge printr-o conexiune slabă, iar viteza reală depinde de latența și lățimea de bandă. Pentru un monitor de birou, folosit zilnic cu aceleași ferestre deschise ore în șir, un LCD de calitate rămâne o alegere sigură.

Imaginea de ansamblu a pieselor unui dispozitiv digital e în articolul despre tehnologia digitală. Pe telefon, majoritatea modelelor de gamă medie și superioară au deja OLED, deci alegerea se face rar separat. La televizor merită să vezi aparatele în magazin, în lumină asemănătoare cu cea de acasă, pentru că demonstrațiile din raft sunt reglate să arate cât mai spectaculos. Același principiu al unei suprafețe care primește informație și o transformă în imagine funcționează și la ecranul tactil, care citește degetul în loc să afișeze imaginea.