DHCP: cum primesc dispozitivele adresa IP automat

DHCP este serviciul care atribuie automat o adresă IP și celelalte setări de rețea fiecărui dispozitiv care se conectează, fără ca tu să introduci ceva manual. De obicei rulează chiar în router: telefonul sau laptopul cere o configurație, routerul îi oferă una liberă și o ține rezervată pentru o perioadă. Datorită lui, o rețea de acasă funcționează imediat ce te-ai conectat la ea.

De ce nu își scrie fiecare dispozitiv singur adresa IP?

Pentru că două aparate cu aceeași adresă se încurcă reciproc, iar urmărirea manuală a adreselor devine rapid o corvoadă. Într-o casă obișnuită sunt conectate telefoane, televizoare, console, imprimante și laptopuri, iar unele apar și dispar zilnic. Dacă ar trebui să alegi pentru fiecare o adresă liberă, să o notezi și să o introduci în setări, o singură greșeală ar produce conflicte. Dacă vrei să înțelegi mai întâi ce este o adresă, citește despre NAT și CGNAT, adică de ce mai mulți clienți împart o adresă IP. Serviciul DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) preia această muncă: ține evidența adreselor disponibile și le împarte pe rând, fără suprapuneri.

Cum decurge procesul de atribuire, pas cu pas?

Procesul constă în patru mesaje schimbate între dispozitiv și serverul DHCP, iar tot dialogul durează de obicei o fracțiune de secundă. Iată ordinea lor:

1. Discover – dispozitivul, care încă nu are adresă, anunță întreaga rețea locală că are nevoie de o configurație.
2. Offer – serverul răspunde cu o propunere: o adresă liberă și setările care o însoțesc.
3. Request – dispozitivul acceptă oferta și cere oficial adresa propusă.
4. Acknowledge – serverul confirmă și își notează că adresa este de acum ocupată.

Primele mesaje sunt trimise către toate aparatele din rețeaua locală (broadcast), tocmai pentru că dispozitivul nu știe încă nimic despre ea. De aceea DHCP funcționează fără nicio pregătire pe partea clientului.

Ce primește dispozitivul pe lângă adresa IP?

Pe lângă adresă, serverul trimite tot ce îi trebuie aparatului ca să comunice dincolo de rețeaua locală. Pachetul standard conține:

• masca de rețea, care arată ce adrese fac parte din rețeaua locală;
• gateway-ul, adică adresa routerului prin care trece traficul spre internet;
• serverele DNS, folosite pentru a transforma numele site-urilor în adrese numerice;
• durata închirierii, despre care vorbim imediat.

Fără gateway nu ai ieși pe internet, iar fără DNS ai putea comunica doar cu adrese numerice. Fără ele, ai putea comunica doar cu adrese numerice, nu cu nume de site-uri.

Ce este închirierea adresei și cât ține?

Adresa primită prin DHCP nu este dată pentru totdeauna, ci închiriată pentru un interval numit lease. Durata se stabilește în router: poate fi de câteva ore sau de câteva zile, în funcție de cât de mult se schimbă dispozitivele din rețea. Când a trecut aproximativ jumătate din interval, clientul cere să-și prelungească adresa, iar serverul de obicei acceptă. Dacă aparatul pleacă din rețea și nu mai reînnoiește, adresa revine în rezerva comună și poate fi oferită altcuiva. Multe routere încearcă să dea aceeași adresă aceluiași dispozitiv, dar nu există nicio garanție că ea nu se va schimba.

Când merită o adresă fixă sau o rezervare DHCP?

O adresă stabilă merită pentru aparatele pe care alții le caută mereu în același loc: imprimantă, stocare în rețea, cameră de supraveghere sau un server de acasă. Ai două variante. Prima este adresa statică scrisă manual în dispozitiv, care funcționează, dar trebuie aleasă în afara intervalului împărțit de DHCP, altfel apar conflicte. A doua, mai curată, este rezervarea: în router asociezi adresa dorită cu identificatorul fizic al aparatului, iar acesta o primește tot prin DHCP, dar de fiecare dată aceeași. Serverul DHCP rulează de obicei în routerul de acasă; iar regulile de acces către aparatele din rețea le găsești în explicația despre porturile de rețea și firewall.

Ce probleme apar cel mai des și cum le recunoști?

Cea mai frecventă problemă este un dispozitiv conectat la rețea, dar fără internet, pentru că nu a primit nicio adresă de la server. Câteva situații tipice:

• aparatul își atribuie singur o adresă care începe cu 169.254, semn că nu a primit răspuns de la serverul DHCP;
• în rețea există două echipamente cu DHCP activ, de pildă un router și un repetor configurat greșit, iar clienții primesc setări contradictorii;
• intervalul de adrese este prea mic, iar rețeaua rămâne fără adrese libere când se adună multe dispozitive;
• o adresă statică aleasă din intervalul DHCP intră în conflict cu alt aparat.

De regulă, repornirea routerului sau a conexiunii dispozitivului rezolvă cazurile simple. Pentru restul, verifică pagina de administrare a routerului. Mai multe explicații de acest tip găsești în secțiunea Internet și rețele.

Pe scurt

• DHCP împarte automat adrese IP și setări de rețea, fără configurare manuală.
• Dialogul are patru pași: Discover, Offer, Request, Acknowledge.
• Pe lângă adresă, clientul primește mască, gateway și servere DNS.
• Adresa este închiriată pe o durată limitată și se reînnoiește singură.
• Pentru aparatele care trebuie găsite ușor, folosește rezervarea în router.